Primii pași ai Bisericii

Partea I

Mă aflam în Suceava, România, în preajma sărbătorii Nașterii Domnului Isus, în luna decembrie 2024, când, dintr-odată, am fost cuprinși de farmecul colindelor ce se auzeau afară, în fața casei. Aveam să aflăm mai târziu că fratele Geo H. ne făcuse o surpriză și invitase grupul de tineri din biserica „Lucruri Noi”, din Botoșani, să ne colinde. Era ca un cor de îngeri care Îl slăvea pe Mântuitor, într-o atmosferă de sărbătoare cerească. A fost o seară de neuitat.
De Revelion, în seara de 31 decembrie 2024, eram deja împreună, în părtășie, cu biserica „Lucruri Noi” din Botoșani, unde prezența Duhului Sfânt a fost simțită într-un mod aparte. Era o libertate a Duhului pe care nu o mai simțisem tocmai din perioada adolescenței, de prin anul 1985, când primisem darul Duhului Sfânt al vorbirii în alte limbi (vezi Matei 16:17-18). Frații practicau și practică în continuare rugăciunea pentru bolnavi, prin punerea mâinilor, așa cum o găsim în Scripturi (vezi Matei 10), iar Domnul făcea mari lucrări prin ei.

Nu după mult timp, la începutul lunii februarie 2025, am fost vizitați acasă, în Florida, de un grup de frați de la biserica „Lucruri Noi” din Botoșani, împreună cu fratele pastor Johnny și scumpa lui soție, Ema.
La o seară de părtășie, împreună cu alți frați locali din Florida, Domnul l-a folosit pe fratele Johnny într-o rugăciune pentru vindecare, prin punerea mâinilor peste noi, iar eu, Dani, am primit vindecarea lui Hristos de diabetul pe care îl purtasem în trupul meu timp de 18 ani. De asemenea, soția fratelui Flaviu F. a fost vindecată în aceeași seara.
Eu, Dani, am fost și înștiințat de Duhul Sfânt, printr-un cuvânt profetic rostit prin fratele Johnny, că „Domnul S-a atins de mine chiar în acel moment și m-a vindecat complet, sută la sută, doar că, manifestarea fizică a vindecării, o voi simți în trupul meu într-o anumită perioadă, în funcție de cât de repede voi acumula în sufletul meu Cuvânt din Scripturi”.

Cam la trei săptămâni după plecarea fraților, după ce mă hrănisem neîncetat cu Cuvântul viu al lui Dumnezeu — Biblia — am simțit cum Cuvântul lui Hristos devenea viu și lucrător în inima mea.

El, Cuvântul, creștea în mine zi de zi, exact ca aluatul pe care îl pregătește frumoasa mea soție, Estera, pentru cozonaci. Cu cât creștea Cuvântul lui Hristos în sufletul meu, cu atât mai mult boala se diminua; pur și simplu, diabetul nu mai avea loc în mine.

Deveneam și am devenit din ce în ce mai sănătos, vindecat în trup.

De asemenea, prin învățătura din Cuvânt primită prin frați — că „prin rănile Lui suntem tămăduiți” (vezi Isaia 53:5) și (1 Petru 2:24), unde Cuvântul spune că „prin rănile Lui am fost deja vindecați la Calvar” — credința deja explodase în inima mea și în vasul meu, iar vindecarea luase formă. Devenise o realitate. Amin. Săream ca un vițel în grajd. Spuneam tuturor celor pe care îi întâlneam despre Hristos și lucrările Sale.

În Ioan 19:30, expresia „S-a isprăvit” înseamnă că Domnul Isus deja Și-a împlinit slujba și menirea Sa de răscumpărare, de mântuire pentru neamul omenesc, iar, în jertfa Lui, au fost și sunt cuprinse toate bolile noastre (vezi Isaia 53:4): „El suferințele noastre le-a purtat”. Unde? La cruce. Când? Acum două mii de ani. Vezi Matei 8:17, unde spune atât de frumos: „El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre.” De ce? E evident: ca să nu le mai purtăm noi, eu și tu.

În vara anului 2025, am fost din nou în România, în vizită, unde, la o masă împreună cu frații, vorbeam tot despre misiunea pe care ne-a dat-o Hristos nouă, tuturor celor ce vom crede (vezi Marcu 16:17-18: „Iată semnele care îi vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu… vor vorbi în limbi noi… își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor vindeca!”). Adică ești și sunt chemat să-mi pun mâinile peste bolnavi, în Numele lui Isus. Amin.

Și, după ce primisem mărturia fratelui Marcel P., cum el însuși se rugase pentru propriul său genunchi, care îl durea de mult timp, și cum Hristos îi luase durerea prin puterea rugăciunii, eu, nemaiputând să aștept, i-am spus pe loc: „Roagă-te și pentru genunchiul meu, care mă doare de ani de zile !”

Așa, stând pe scaune, fratele Marcel P. a rostit o scurtă rugăciune, vorbind durerii din genunchiul meu și zicând: „Durere din genunchiul fratelui meu Dani, ieși afară în Numele lui Hristos. Amin!” Nu simțisem nimic. După câteva zile însă, pe când eram în avion, înspre America, îi spun soției mele, Estera: „Nu mai am durere în genunchi! A dispărut! Nici nu mi-am dat seama când am fost vindecat”, prin puterea rugăciunii în Numele Domnului Isus. Slăvit să fie Dumnezeu.

Acestea nu sunt povești. Sunt lucrări reale ale Duhului Sfânt.

Partea a II-a

Așadar, după această vreme de har pe care o experimentasem prin vindecări, minuni șilucrări reale ale Duhului Sfânt,  Domnul ne-a pus pe inimă să deschidem o casă de rugăciune în zona noastră din SW Florida, „soră” cu biserica „Lucruri Noi” din Botoșani, unde să fie activată rugăciunea pentru vindecare, prin punerea mâinilor, în Numele lui Hristos.

Zis și făcut, ne-am apucat de căutat. Luni la rând am tot căutat și nu găseam nimic de vânzare. În luna august 2025 găsisem de vânzare actuala proprietate, pentru trei milioane de dolari. După ce ne-am rugat, am făcut o ofertă de 1,4 milioane, care a fost respinsă. Între timp, o mare firmă americană de construcții de case din Florida pusese deja o ofertă, probabil mai mare, iar proprietatea  devenise „pending”.

Nu ne-am dat bătuți, așa că, împreună cu dragii mei copii și în Numele Domnului Isus, am mers la proprietate multe zile la rând și, înconjurând-o — asemenea cetății Ierihonului — cu mâna dreaptă ridicată în sus, rosteam aceste cuvinte: „Punem Numele lui Hristos peste

această clădire” — fosta biserică baptistă americană Cross Way — „unde a fost chemat Numele Domnului și, în Numele lui Hristos, rostim: această biserică a fost și va rămâne o casă de rugăciune, în Numele Domnului Isus.” Apoi plecam acasă.

Au trecut aproape cinci luni. Între timp, la sfârșitul lunii august 2025, ne mutasem deja, împreună cu toată familia, în Colorado, unde începuse sesiunea de toamnă la Colegiul Charis, la care eram deja înscriși.

Trecuseră aproape cinci luni. Nu mai știam nimic despre proprietatea bisericii de vânzare din Florida.

Pe la mijlocul lui decembrie, venisem acasă, în Florida, deoarece se apropia vacanța de iarnă. După ce am aterizat, în drum spre casă, am oprit la proprietatea bisericii care era „pending”. Totul arăta la fel. Clădirea bisericii arăta tot așa cum o lăsasem când plecasem la Colorado. Nicio mișcare. Curios fiind ce se întâmplă și, știind că „niciun cuvânt rostit în Numele lui Hristos nu se întoarce înapoi fără rod”, am căutat pe internet. Și, ce să vezi, proprietatea revenise activă și era din nou de vânzare. Era data de 12 decembrie 2025.

Pe website se spunea că proprietarul, adică biserica baptistă americană, primește oferte până pe data de 14 decembrie, iar, apoi, luni, pe data de 15 decembrie, urma să anunțe câștigătorul. Prețul scăzuse la 1.990.000 de dolari. Duhul Sfânt mi-a vorbit inimii și mi-a spus

să oferim „full price”, nici mai mult, nici mai puțin. Așa am făcut.

Duminică, pe 14 decembrie, adunarea americană se întâlnise și deschisese ofertele. Au fost 8 oferte, dintre care oferta noastră era a șaptea. Urmau să decidă câștigătorul și să îl anunțe luni, pe 15 decembrie.

Trecuse foarte greu ziua de luni. Fusese atât de lungă, de parcă nu se mai termina. Niciun răspuns, niciun telefon, niciun e-mail, niciun mesaj, nimic. Deja ne obișnuiserăm cu ideea că poate nu ar  fi voia Domnului și începeam să mă liniștesc. Pe la ora 21:00 m-am pus să mă odihnesc, fiindcă eram deja stors de toate puterile. În jurul orei 23:20 m-am trezit să beau puțină apă. Telefonul era la încărcat, pe blatul din bucătărie. L-am luat să văd dacă nu cumva sunase soția mea, Estera. Când, ce să vezi? Mesaj de la realtor, primit la 21:44, felicitându-ne că am câștigat licitația și că oferta noastră fusese acceptată dintre cele opt oferte depuse.

Oferta trebuia semnată înainte de ora 23:59, în aceeași zi, în caz contrar, contractul devenea nul. Așadar, în ultimele clipe, am semnat contractul la ora 23:32, în acea zi de luni, 15 decembrie. Aveam să aflăm mai târziu că existaseră 2 oferte mai mari decât a noastră: una de 2.178.000 de dolari, depusă de LENAR, o mare firmă de construcții de case și încă o ofertă de

2.000.000 de dolari. Noi eram pe locul al treilea în ordinea valorică a ofertelor. De menționat că oferta noastră fusese depusă sub numele „NEW THINGS CHURCH”.

Așadar, după mari minuni prin care Domnul ne-a călăuzit, a fost semnat contractul de vânzare-cumpărare dintre Calvary Way Church și New Things Church.

Partea a III-a

Oferta a fost depusă în „cash”, pe o durată de 60-90 de zile până la încheierea contractului, dar nu aveam banii. Prin mari minuni și sacrificii, am reușit să punem 100.000 de dolari ca down payment.

Am început căutarea de fonduri. Mă gândeam că, dacă voi găsi doar 2000 de frați binevoitori, care să doneze sau chiar să împrumute, pe termen scurt, câte 1.000 de dolari, biserica s-ar putea plăti rapid. Am început să sun frați înstăriți, cu putere financiară, dar majoritatea s-au scuzat, spunând că au bani, însă sunt investiți în alte afaceri.

Am avut îndemnul să-l contactez pe fratele George I. din Chicago, cu care am avut câteva întâlniri. El venise cu ideea să caut doisprezece frați cu care să punem lucrarea pe picioare. Deci eram doi — Dani și fratele George — și trebuia să mai găsesc încă zece. Fiecare urma să contribuie cu 167.000 de dolari.

Nu i-am găsit, iar timpul trecea. Fratele George s-a arătat binevoitor, dar, dacă eu nu-i găseam pe ceilalți zece, el nu putea decide doar pentru sine.

Ne-am rugat Domnului. Domnul îmi arătase într-o vedenie un pachețel, în partea stângă sus, din care am înțeles că toată suma va veni dintr-o singură sursă.

Pe 8 ianuarie 2026, am contactat-o pe Rachel C., care binevoise să-mi dea numărul de telefon al tatălui ei și, astfel, am ajuns să-l contactez pe fratele Peter C., cu care am programat o întâlnire de 30 de minute, la o cafea, în complexul Mercado.

Am ajuns, ne-am binecuvântat și, în loc de treizeci de minute, întâlnirea a durat peste 2 ore. I-am detaliat proiectul fratelui Peter C., care a fost foarte entuziasmat.

Peste câteva zile, ne-am întâlnit la proprietatea bisericii, în Ft. Myers. Dumnealui venise și cu sora C. Eram cu toții atât de fericiți pentru acest proiect. Am încheiat întâlnirea, dându-le câteva zile de gândit. Noi, venind acasă, ne-am rugat pentru această lucrare cu drag și am mulțumit Domnului pentru aceste întâlniri.

După câteva zile, am primit răspuns de la domnul Peter C., care ne-a spus că sunt foarte entuziasmați de proiect, dar că vor să achiziționeze doar 7 acri pentru dezvoltare imobiliară, pentru care să fie ei responsabili, iar 3 acri să rămână în proprietatea bisericii, noi urmând să-i plătim și să ne îngrijim de toate celelalte cheltuieli — taxe, facturi, renovare, fosă septică nouă, utilități și așa mai departe.

Dumnealor au hotărât ca cele 2.000.000 de dolari, cât au costat acești zece acri, să fie împărțiți egal, adică 200.000 de dolari per acru. Biserica, cu cei trei acri ai săi, înmulțiți cu 200.000 de dolari, avea să suporte o parte de 600.000 de dolari, iar dumnealor urmau să plătească restul de 1.400.000 de dolari pentru ceilalți șapte acri alocați dezvoltării imobiliare.

Dumnealor au decis că nu vor să fie parte a noii biserici și nici să aibă vreo inițiativă sau vreun amestec în luarea deciziilor noii biserici. Domnul și doamna C. erau pasionați doar de investiția imobiliară pe cei 7 acri.

Ce strigăte de bucurie am avut în acele clipe. Vedeam cum lucrarea Domnului lua ființă. Mulțumeam Domnului pentru harul Său.